Stabilirea în scris a scopului afacerii îți va arăta direcția în care se va indrepta firma. Fara declararea precisă și plină de conținut a misiunii, afacerea nu se va putea orienta corespunzător în mediul concurențial.   

Prin stabilirea misiunii afacerii se determină poziția actuală a firmei pe piață, precum și orientarea sa viitoare. Declarația privind misiunea afacerii trebuie sa puna accent pe crearea unui avantaj competitiv firmei prin identificarea unui mod nou, mai bun sau diferit de satisfacere a nevoilor consumatorului. De asemenea, ea trebuie sa includă analiza segmentelor de piață pentru a le face cât mai eficiente.

Prin segmentare, piața este descompusă în părți mai omogene, fiecare dintre acestea fiind apoi abordată cu metode specifice de marketing. Aceasta presupune întâi de toate cunoașterea consumatorilor. Răspunde-ți la următoarele întrebări:

• Cine sunt consumatorii produselor / serviciilor pe care le ofer?

• Care sunt caracteristicile lor (vârsta, venit, obișnuințe etc.)?

• De ce ei îmi cumpără produsele sau serviciile?

• Cât de loiali sunt?

• Ce factori îi determină să cumpere mai mult sau mai puțin?

• Care este ponderea acestor consumatori in volumul vanzarilor?

• De la cine cumpara in mod curent si de ce?

Adesea o afacere își stabilește o anumită poziție pe piață prin diferențierea produselor sale de ale concurenților prin folosirea unor caracteristici deosebit de importante din punct de vedere al consumatorului ca preț, calitate, deservire sau performanțe.

Stabilirea misiunii necesită obținerea de informații atât despre piață cât și despre însăși afacerea. Culegerea și interpretarea acestor informații este esențială în elaborarea unui plan strategic. Cele mai reprezentative categorii de informații necesare pentru a elabira misiunea afacerii sunt: firma însăși, industria și piața, competitorii.

De ce se numește analiza SWOT? Denumirea este o abreviere a patru cuvinte din limba engleză:

S - STRENGTHS (puncte tari)

W - WEAKNESSES (puncte slabe)

O - OPPORTUNITIES (oportunităţi)

T - THREATS (ameninţări)

Punctele tari sunt acele caracteristici care conferă firmei tale anumite avantaje față de firmele concurente în ceea ce priveşte resursele pe care le deţii, activităţile pe care le desfășori, organizarea, capacitatea creatoare, profesionalismul echipei etc. Ele pot exista la nivel productiv, comercial, financiar, organizatoric, tehnic, managerial. Aceste abilităţi permit firmei să deţină avantaje şi să depăşească nivelul mediu de performanţă, să-şi consolideze poziţia, să obţină poziţia de lider pe piaţă, să deţină o imagine favorabilă. Dacă vei elabora politici care să mențină aceste competenţe distinctive ce nu pot fi uşor copiate, atunci firma ta va reuşi pe termen lung să-și asigure independenţa în lupta concurenţială şi o poziţie consolidată pe piaţa internaţională.

Punctele slabe sunt caracteristici care împiedică firma să atingă nivelul de performanţă realizat de firmele concurente, situându-se sub standardele acestora, sau care reprezintă bariere în calea realizării obiectivelor propuse. Ele pot fi: activităţi slab coordonate, insuficient îndeplinite, lipsa anumitor resurse, lipsa de experienţă şi competenţă managerială, dezavantaje competitive, produse cu calitate scăzută şi preţuri mari, personal ineficient, infrastructură inadecvată.

Oportunităţile sunt elementele pozitive din mediul extern care se constituie în şanse oferite firmei pentru a le exploata profitabil şi a-şi atinge obiectivele strategice mai uşor, mai rapid, cu costuri reduse, fie pentru a aduce modificări în condiţii de eficienţă sau pentru a fortifica o strategie. Ele se află în mediul extern la dispoziţia oricărei firme. Depinde de competenţa şi experienţa fiecăruia să le identifice şi să profite de ele pentru a-şi atinge scopurile. În general oportunităţile se referă la: creşterea rapidă pe care o poate înregistra piaţa, apariţia cererii de produse noi pe piaţa existentă, şansa de a satisface un număr mai mare de consumatori, înregistrarea unei cereri a aceloraşi produse pe pieţe noi sau a unor produse noi pe pieţe noi, posibilitatea de a realiza cooperări şi acorduri profitabile, încheierea unor contracte avantajoase, diminuarea forţei concurenţiale, regresul sau stagnarea firmelor concurente.

Ameninţările sunt elementele din mediul extern reprezentate de schimbări, evenimente negative, riscuri, care influenţează negativ posibilităţile pe care le au la dispoziţie firmele pentru a-şi atinge obiectivele. Sub acţiunea diferitelor ameninţări firma înregistrează o diminuare a capacităţilor de care dispune pentru a ajunge la nivelul de performanţe economico-financiare scontat. Printr-o politică managerială bine pusă la punct orice adversitate poate fi anihilată şi transformată în oportunitate. Ameninţările pot fi: modificări demografice nefavorabile, creşterea mai lentă sau stagnarea şi chiar regresul pieţei, schimbări de atitudine ale consumatorilor, apariţia unor competitori noi pe piaţă, creşterea presiunii exercitate de concurenţa deja existentă, criza economică la nivel naţional, regional sau internaţional, reglementările adoptate la nivelul pieţei pe care activează firma de natură să îi defavorizeze acţiunile.

Prin analiza SWOT vei reuși să îți valorifici la maxim punctele tari, să profiți de oportunităţile oferite de mediu, să îți corectezi punctele slabe şi să prevezi din timp măsurile de neutralizare sau ocolire a pericolelor venite din mediul extern.

Schematic analiza SWOT poate fi reprezentată astfel:

1. Strategia S - O are la bază maximizarea importanţei acordate punctelor tari în vederea utilizării la maxim a oportunităţilor oferite de mediu;

2. S -T are în vedere maximizarea importanţei acordate punctelor tari în vederea minimizării efectelor nefavorabile ale ameninţărilor;

3. W - O urmăreşte reducerea la minim, eliminarea punctelor slabe ale firmei, pentru a profita la maxim de oportunităţile oferite de mediu;

4. W - T urmăreşte să minimizeze cât mai mult efectele negative datorate atât punctelor slabe cât şi ameninţărilor.

Cele mai obișnuite obiective au în vedere rentabilitatea, productivitatea, creșterea, piețele, resursele financiare, structura organizatorică, bunăstarea salariaților și responsabilitățile sociale.

Ține cont de faptul că obiectivele trebuie să fie:

• Specifice: să fie cuantificabile și precise. De exemplu, formularea ”creșterea susținută a vânzărilor” nu reprezintă un obiectiv semnificativ, în schimb formularea ”creșterea în următorul an a vânzărilor cu amănuntul cu 12% și a celor cu ridicata cu 10%” este foarte precisă și reflectă în mod clar intenția întreprinzătorului;

• Măsurabile: realizarea obiectivelor presupune existența unui punct final, a unui punct inițial și a unei scări de măsurare a progreselor înregistrate;

• Tangibile: pentru ca salariații să muncească eficient, este necesar ca obiectivele să fie de atins, altfel ei vor considera munca lor zădarnică și pot să-și piardă motivația. Aceasta, însă nu înseamnă că obiectivele trebuie să fie și ușor de realizat;

• Incitatoare: cu cât obiectivele sunt mai incitante, cu atât performanțele vor fi mai mari;

• Precise în timp: obiectivele trebuie să precizeze nu numai ce trebuie de făcut, ci și când trebuie făcut;

• Realiste: să corespundă unor nevoi reale, bazate pe fapte concrete și nu presupuneri proprii, să țină cont și de conjunctura actuală a societății.

Nu-ți fixa prea multe obiective, mai bine mai puține, dar realizate.

Planurile strategice nu-și ating scopul dacă nu sunt transpuse în planuri de acțiuni, care de fapt reprezintă partea activă a unei afaceri. Pentru a-ți transpune în realitate viziunea trebuie să alcătuiești planuri de acțiuni unde vei specifica procedurile, activitățile, bugetele și rezultatele așteptate.