Ce formă juridică te avantajează

Orice întreprinzător, pentru a putea ființa legal, trebuie să aleagă modalitatea sub care dorește să-și organizeze activitatea. Întreprindere individuală sau SRL? Aceasta este, în majoritatea cazurilor, întrebarea pe care şi-o pune o persoană care a decis să facă primii paşi în afaceri. Paleta opţiunilor, însă este cu mult mai largă şi doar o bună cunoaştere a acestora, corelată cu o atitudine realistă, reieşind din conjunctura pieţei şi propriile posibilităţi, poate conduce la alegerea optimă. Prin urmare, să le analizăm rând pe rând.


Întreprinzător Individual (ÎI)

Este persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitatea de întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit de Legea RM cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, Nr. 220-XVI din 19.10.2007.


Întreprinzătorul individual este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.


Patrimoniul întreprinzătorului individual se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sunt interzise de legislaţie. Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său.


Ca formă juridică se potrivește pentru afaceri de familie, agricultură, artizanat, educație.


Avantaje - nu este necesar un capital iniţial minim şi nu sunt restricţii privind bunurile care sunt puse la baza afacerii. Nu există cerinţe privind formarea unui capital de rezervă.  Administrarea este mai simplă, deoarece fondatorul o poate administra singur, birocraţia e mai mică.


Dezavantaje - fondatorul răspunde pentru obligaţiile întreprinderii cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite. Poate pierde bunurile familiei în caz de eşec. Este limitat la nivel de finanţare, băncile de obicei nu iau în serios aşa întreprinderi



Patenta de întreprinzător

Este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. Patenta se eliberează în baza Legii cu privire la patenta de întreprinzător nr. 93-XIV  din  15.07.1998. Patenta se eliberează şi se prelungeşte la cererea solicitantului/ titularului. Cererea se depune la inspectoratul fiscal teritorial în a cărui rază solicitantul/titularul îşi are domiciliul sau preconizează să îşi desfăşoare activitatea. În cazul în care în localitatea respectivă nu este amplasat inspectoratul fiscal, cererea se depune la primărie. Patenta se eliberează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii și documentelor perfectate, precum şi după achitarea taxei pentru patentă stabilite. Conform legii se interzice deţinerea de către acelaşi titular a două sau mai multe patente valabile concomitent pentru acelaşi gen de activitate desfăşurată în acelaşi loc.


Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în baza patentei nu impune înregistrarea de stat a titularului acesteia şi primirea licenţei. Asupra titularului patentei nu se extind cerinţele privind prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, ţinerea evidenţei contabile şi financiare, efectuarea operaţiilor de casă şi decontărilor. Pentru ca persoana să nu achite contribuţie de  asigurare socială de stat, fiind deținătoare de patentă, acesta trebuie să deține un loc de munca oficial din care sunt reținute toate obligațiile fiscale și sociale conform legislații în vigoare. În acest caz, persoana în cauză, va achita doar taxa patentară lunară. La emitere de patentă va prezenta certificate de angajare în cadrul companiei și certificat plătitor de fonduri sociale și medicale individuale.

Aici poți găsi mai multe informații despre mărfurile pe care le poți comercializa în baza patentei de întreprinzător, precum și teremenii de valabilitate și alte condiții pe care trebuie să le respecți în cazul în care dorești să obții patenta de întreprinzător.



Gospodăria  ţărănească (GȚ)

Este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate  privată  asupra  terenurilor  agricole  şi  asupra  altor bunuri, pe  munca  personală  a membrilor  unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), având ca scop obţinerea  de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. Potrivit Legii privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) Nr.1353-XIV din 03.11.2000, numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură.


Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică, dar și din membrii familiei acesteia, care poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură civilă, nu fac obiectul urmăririi.


Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.)


Este societate comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii (Legea privind societăţile cu răspundere limitată Nr. 135 din 14.06.2007 Codul Civil (art. 145-155)).


Societatea se consideră constituită şi dobîndeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat. Societatea răspunde pentru obligaţiile asumate cu toate bunurile sale. Asociaţii poartă răspundere pentru obligaţiile societăţii numai în limita valorii cotelor ce le aparţin. Deci, pentru fondatori este un risc mai mic. În plus, S.R.L. sunt mai credibile în faţa băncilor şi a creditorilor.


Capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea. Drepturile şi obligaţiile întreprinderii persoană juridică sunt exercitate în nume propriu, independent de cele ale persoanelor care au fondat-o.


Este una dintre cele mai răspândite forme juridice ale întreprinderilor mici și mijlocii și se întâlnește cel mai des în agricultură, turism, prestări servicii și cercetări.


Poate avea un fondator unic sau maximum 50, dacă numărul acestora e mai mare, atunci este obligată, în termen de șase luni, să se reorganizeze.


Administrarea uneori poate fi mai complicată, deoarece sunt mai mulţi asociaţi, cu ponderi diferite în capitalul social, astfel trebuie să fie respectate reglementările complexe de ordin juridic şi financiar, respectiv birocraţia poate fi mai mare.


Societate pe acţiuni (S. A.)

Este societatea comercială al cărei capital social este în întregime divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii (Legea privind societăţile pe acţiuni Nr. 1134 din  02.04.1997 Codul Civil (art. 156-170).


Are o structură mai extinsă şi mai puţin flexibilă decât S.R.L. Capitalul social este divizat pe acțiuni. Poate fi fondată de una sau mai multe persoane fizice sau juridice. S. A. de tip închis are maximum 50 de acţionari, acţiunile pot fi achiziţionate de un număr limitat de persoane. S.A. de tip deschis – dreptul de înstrăinare a acţiunilor fără restricţii .


Fac parte din categoria întreprinderilor mari, activând în domeniul bancar, telecomunicaţii, comerţ, asigurări, producţie mobilier etc.


Societate în nume colectiv (SNC)


Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două și/sau mai multe persoane juridice si/sau persoane fizice care și-au asociat  bunurile  în scopul desfășurării în comun a unei activități de antreprenoriat,  sub aceeași firmă, în baza contractului de  constituire (de societate) încheiat între acestea. SNC este persoană juridică.


Pentru obligațiile   societății  toți  asociații  poartă  răspundere   solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se bunurile care, în conformitate cu legislația în vigoare nu fac obiectul urmăririi. Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei singure societăţi în nume colectiv.


Societate în comandită


Este societatea comercială în care, de rând cu membrii care practică în numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.


Pentru obligaţiile societăţii, comanditaţii poartă răspundere solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor,  exceptându-se bunurile care, în  conformitate  cu legislaţia  în vigoare, nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii  cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii în baza contractului de constituire (de societate).

Societatea în  comandită nu  poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sunt în legătură cu activitatea acesteia.


Cooperativă


Este asociaţia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării şi garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale.


Membrii cooperativei îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.


Numărul minim de asociați este de cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea orice persoană fizică și juridică de la vârsta de 16 ani.